Multe dintre pacientele diabetice doresc să  obţină la un moment dat o sarcină. Urmarirea unei gravide diabetice necesită mai multă atenţie din partea medicului obstetrician şi o colaborare strânsă cu medicul diabetolog pentru a evita complicaţiile la care gravida este predispusă. Sarcina are un efect nefavorabil asupra diabetului, la 90% dintre diabeticele gravide apărând diferite complicaţii în absenţa unei supravegheri şi a unui tratament adecvat. Unii autori afirmă că la aproximativ 10% din gravide apar ameliorări ale diabetului, datorită compensării nivelului insulinei prin secreţia fetală. Totuşi pot să apară unele complicaţii materne,precum:

  • hipoglicemia;
  • creşterea frecvenţei infecţiilor urinare;
  • retinopatia;
  • nefropatia;
  • modificări tiroidiene.
Diagnosticul diabetului gestațional se face pe baza TTGO (test de toleranță orală la glucoză).
Testul constă în măsurarea glicemiei a jeun după care se administrează pe cale orală 75g glucoză, iar apoi se va măsura glicemia la o oră și la 2 ore.
Valorile normale sunt:
Glicemia a jeun < 90 mg%
Glicemia la o oră < 165 mg %
Glicemia la 2 ore < 140 mg%

Hipoglicemia este caracteristică în special primului trimestru de sarcină şi se datorează scăderii apetitului şi vărsăturilor. De asemenea această complicaţie poate să apară în cursul travaliului şi în postpartumul imediat datorită consumului crescut de glucoză din timpul travaliului.

Infecţiile urinare sunt mai frecvente la gravidele diabetice. Alături de ceilalţi factori favorizanţi din timpul sarcinii (compresiunea căilor urinare de către uterul gravid, hipotonia cauzată de creşterea progesteronului), la diabetice se adaugă glicozuria; prezenţa glucozei în urină constituind un mediu de dezvoltare a germenilor patogeni.

Retinopatia. În jur de 15% din gravidele diabetice acuză tulburări de vedere pe parcursul sarcinii cauzate de modificările vasculare. Din fericire în marea lor majoritate sunt expresia clincă a unei forme benigne, complet reversibile postpartum – ″background retinopathy″, caracterizată prin prezenţa de microanevrisme cu microhemoragii punctiforme, exudat şi un discret edem macular. Pentru gravidele cunoscute cu retinopatie proliferativă, sarcina pare să aibă un efect agravant, în absenţa unui control metabolic foarte precis.

Nefropatia. Prezenţa nefropatiei creşte riscurile materne şi fetale direct proporţional cu nivelurile serice ale creatininei.

Modificări tiroidiene. Studii recente arată că diabetul zaharat de tip I se asociază frecvent (22,5%) cu prezenţa anticorpilor antitiroidieni şi disfuncţii tiroidiene importante.

Influenţele diabetului asupra sarcinii sunt variate şi pot să apară la orice vârstă de gestaţie.

Complicaţiile posibile sunt:

  • Frecvenţa crescută a avorturilor spontane.
  • Exacerbarea fenomenelor vegetative din primul trimestru (hiperemeza de sarcină).
  • Frecvenţa mai crescută a infecţiilor urinare şi a vulvo-vaginitelor.
  • Naşterea prematură este de 5-6 ori mai frecventă datorită: hidramniosului (lichid amniotic în exces) cu ruperea prematură a membranelor (vezi „Ruptura prematură a membranelor„), insuficienţei placentare, iatrogenă.
  • Preeclampsia complică aproximativ 25% din sarcini la diabetice.
  • Polihidramniosul apare la 25% din gravide. De asemenea se înregistrează o creştere a volumului placentar. În formele severe de diabet complicat cu angiopatii sau nefropatii se pot înregistra placente hipotrofice cu oligoamnios. 
  • Moartea intrauterină a produsului de concepţie se datorează insuficienţei placentare (3% până în săptămâna 25, 25% până în săptămâna 37-a).
  • Travaliul distocic cauzat în special de macrosomia fetală.

Diabetul zaharat are nenumarate influenţe negative asupra dezvoltării fătului. Un risc suplimentar îl reprezintă posibilitatea moştenirii bolii de către făt. Cauza afectării fetale este reprezentată de hiperinsulinismul acestuia determinat de hiperglicemia maternă. Astfel fatul este predispus încă din pântecele mamei la urmatoarele patologii: 

Macrosomia fetală este prezentă la 50-80% din feţii născuţi din mame diabetice. Nou-născuţii sunt în medie cu 550 g mai grei (4000-5000 g). Lungimea fetală este de asemenea mai mare. Fătul este asemănat cu un „gigant cu picioare de lut”.

Malformaţiile congenitale. Frecvenţa malformaţiilor congenitale la feţii născuţi din mame diabetice este de 3-4 ori mai mare decât media. Dezechilibrul diabetului în primele două luni de sarcină conduce cel mai frecvent la apariţia malformaţiilor congenitale. Nu se cunosc exact mecanismele etiopatogenetice. Anomaliile pot să apară la nivelul oricărui sistem. Mai frecvent sunt descrise următoarele malformaţii: sindromul de regresie caudală: agenezia şi hipoplazia oaselor membrelor inferioare, malformaţii articulare, malformaţii genito-urinare, malformaţii cardiace, malformaţii renale, anencefalia şi meningomielocelul.

Retardul de creştere intrauterină apare în cazul formelor grave de diabet zaharat asociat cu afectări vasculare importante ce duc la insuficienţă placentară.

Patologie perinatală:

  • Sindromul de detresă respiratorie şi boala membranelor hialine este de 6 ori mai frecvent.
  • Hipoglicemia neonatală apare la aproximativ 50% din feţii proveniţi din mame diabetice şi se datorează persistenţei perinatale a hiperinsulinismului în condiţiile sistării aportului matern de glucoză.
  • Hipocalcemia neonatală – 10-22% din nou-născuţi
  • Hiperbilirubinemia precoce a nou-născutului – 33%
  • Policitemie
  • Tromboza venei renale
  • Hipomagneziemie
  • Traumatismele obstetricale sunt mai frecvente în cazul naşterilor naturale. Se datorează macrosomiei fetale.
  • Mortalitatea neonatală este crescută ajungând până la 4,5%. Mortalitatea este direct influenţată de greutatea fetală, fiind mult crescută la feţii peste 4000 g .
  • Transmiterea ereditară a diabetului zaharat la făt.