Dispozitivele intrauterine sunt obiecte mici de masă plastică neutră chimic în general în formă de litera “T” sau alte forme care introduse în cavitatea uterină produc în interiorul corpului uterin modificări multiple care îl vor duce la apariţia unui mediu ostil spermatozoizilor sau unui eventual ou care ar urma să nideze (implanteze). Aceste modificări ale mediului intrauterin sunt amplificate de adăugarea la sterilet a unei spirale metalice, de obicei din cupru.

Denumirea prescurtată a modelelor de sterilet conţine practic toate informaţiile legate de acesta: TCu-220, înseamnă un sterilet în forma de T care are ca metal activ cuprul, cu o suprafaţa de 220 mm2 .

Modul de acţiune: acesta este complex. În principiu, au loc modificări de structură ale endometrului (mucoasa uterului), datorate unei reacţii de corp străin manifestată prin modificări asemănătoare cu reacţia inflamatorie – edem, infiltraţie leucocitară, modificări biochimice care duc la schimbarea caracteristicilor fluidului intrauterin (mai evidentă la steriletele care conţin şi metal sau hormoni).

Contracepţia prin folosirea dispozitivelor intrauterine au unele avantaje notabile.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale steriletului este acela că femeia nu trebuie să-şi amintească zilnic de contracepţie, ca în cazul pilulelor. Pentru că îşi face efectul imediat după implantare, dispozitivul intra- uterin poate fi utilizat şi ca metodă de contracepţie de urgenţă.  Un alt avantaj al steriletului, inclusiv al celui hormonal, este că poate fi folosit de către femeile care fumează sau care au hipertensiune arterială şi nu pot lua anticoncepţionale. Este cea mai ieftină metodă de contracepţie. Steriletul din cupru costă în jur de 40-50 de lei, iar cel hormonal aproximativ 600 de lei, iar la aceste sume se adaugă şi costul inserării, la medic. Dacă ţinem cont că, odată implantat, dispozitivul hormonal asigură protecţie pentru cinci ani şi cel pe bază de cupru pentru zece ani, un calcul simplu ne arată că, inclusiv cel hormonal, reprezintă cea mai ieftină metodă de contracepţie dintre toate.

Ca orice metodă contraceptivă, şi steriletul are câteva dezavantaje. Cel mai mare dintre ele este acela că nu poate fi folosit decât de către femeile care au copii. Deşi este o metodă de contracepţie reversibilă, există riscul ca o infecţie contractată după inserarea steriletului să afecteze fertilitatea. Dispozitivul din cupru modifică uneori durata ciclurilor menstruale şi poate provoca o menstruaţie mai abundentă, existând riscul anemiei. Steriletul hormonal îl poate înlocui pe cel din cupru dacă sângerările sunt abundente, pentru că el nu are acest efect secundar. Poate avea însă efecte secundare similare cu cele ale pilulelor: dureri de cap, greaţă, senzaţie de tensiune a sânilor, tromboză.

În aproximativ 5 % din cazuri, dispozitivul poate aluneca în interiorul uterului, în special în primul an de la inserare. De aceea, medicii recomandă femeilor care au recurs la sterilet să verifice după fiecare menstruaţie existenţa firelor de plastic ce ies din colul uterin. Este indicată folosirea absorbantelor în locul tampoanelor interne, pentru a nu modifica poziţia steriletului în uter prin tragerea accidentală a firelor de control. 
Aplicarea steriletului se poate face imediat după menstruaţie sau în cursul acesteia, după avort sau după naştere (dupa nastere la aprox 2 luni).

Stări care limitează folosirea metodei

Sarcina sau suspiciunea de sarcină, sângerări genitale de cauze neprecizate, neoplasme genitale şi de sân – cu referire directă la DIU cu hormoni, boala inflamatorie pelviană în prezent sau în ultimele 3 luni, boli cu transmitere sexuală, uter cu malformaţii, tuberculoza genitală. Cardiopatia ischemică, valvulopatii cardiace, cord operat, între 48 de ore şi 4 luni de la naştere (risc major de expulzie), risc de BTS (boli cu trasmitere sexuală) – parteneri sexuali multipli, hepatita virală acută, boala trofoblastică.

Complicaţiile folosirii steriletului sunt perforarea uterului la introducerea lui, reactivarea bolii inflamatorii pelviene, sarcina extrauterină, sarcina endouterină.

Pacienta revine la control după prima menstruaţie, ocazie cu care dacă firul de reper deranjează contactul sexual, va fi scurtat după necesităţi .

Iniţierea tratamentului contraceptiv. Se face examenul ginecologic cu valve şi tuşeu, completat dacă există simptome cu examenul de secreţie vaginală şi citologie cervicală în caz de leziuni de col. Se vor prezenta simptomele care necesită revenirea la cabinet, în special amenoreea, menstruaţii reduse, neregulate, cu sânge închis la culoare, dureri pelviene, leucoree abundentă sau fetidă, absenţa firului de control sau palparea DIU în col.

Urmărirea pacientelor. Vizitele de control se vor programa la 6-8 săptămâni, 6 luni şi apoi anual. La fiecare vizită se va evalua gradul de satisfacţie obţinut prin folosirea metodei, se va verifica prezenţa DIU, diagnosticul eventualelor complicaţii.

Steriletele cu progestative

Sunt de obicei sterilete în formă de T care conţin în braţul vertical o capsulă de silastic care conţine un progestagen. Primul sterilet de acest tip conţinea progesteron şi se numea Progestasert şi avea durata de viaţă de 12 luni.

Noua generaţie de sterilete cu hormoni este reprezentată de sistemul intrauterin hormonal MIRENA care conţine levonorgestrel şi este activ timp de 5 ani de zile. Aceste sterilete acţionează pe lângă efectul de corp străin şi prin efectul progestativului eliberat.

Pentru aprecierea eficienţei metodelor contraceptive cel mai utilizat este indicele Pearl care reprezintă practic rata de eşec a acestora prin numărul de sarcini nedorite survenite în timpul folosirii unei metode contraceptive de către 100 de femei timp de 12 luni.

Astfel indicele Pearl este pentru:

  • contracepţia hormonală – 0,5 – 1
  • contracepţia prin sterilet – 0,5 – 2
  • metode de barieră – 3 – 20
  • metode naturale – 1 – 20
  • sterilizarea – 0,5

​sterilet

Sterilet

​Dr. Craciun Marian