Aplicarea pe scară largă (la toate gravidele) a unor teste diagnostice (amniocenteză, cordocenteză, biopsie de vilozitate corială) pentru determinarea anomaliilor genetice este nerealistă atât prin prisma riscurilor pe care o investigaţie invazivă le presupune cât şi a costurilor. Din acest motiv doar gravidele cu risc crescut de a avea un făt malformat beneficiază de aceste metode de diagnostic prenatal. Selectarea gravidelor cu risc de patologie malformativă fetală se face la ora actuală atât pe baza screeningului clinic criteriile principale fiind vârsta maternă, antecedentele obstetricale, cele personale patologice sau expunerea la factori teratogeni (medicamente, substanţe toxice, infecţii, factori mecanici) cât şi pe baza unor indicatori biofizici şi biochimici.

1. Vârsta mamei.

Vârsta mamei joacă un rol esenţial în apariţia aneuploidiilor (aberaţii cromozomiale numerice) fetale. O sarcină la care vârsta mamei este peste 35 de ani are un risc crescut de a se asocia cu următoarele anomalii cromosomiale: 47, +21; 47, +18; 47,+13; 47, XXX. Dacă la 35 ani frecvenţa trisomiei 21 depistată prin amniocenteză este de 0,35% ea ajunge la 3,24% la 43 de ani.

2. Antecedente cu feţi sau nou născuţi cu anomalii cromosomiale

Toate studiile publicate în literatură arată că riscul de recurenţă a trisomiilor autosomale este scăzut cu excepţia unor familii foarte rare în care există din punct de vedere genealogic anomalii cromozomiale.

3. Anomalii cromozomiale prezente la unul din părinţi

În acest grup de încadrează translocaţiile reciproce, translocaţiile robertsoniene şi inversiile. Aproximativ o persoană din 400 este purtător, ceea ce înseamnă că un cuplu din 200 prezintă riscul de a avea un făt afectat. Dintre cuplurile cu risc mai puţin de 5% cer diagnosticul prenatal. Riscul de a dezvolta o anomalie cromozomială atunci când există unul din părinţi afectat/purtător este mult mai mare decât riscul pe care îl prezintă vârsta avansată a mamei. Riscul anomaliei cromozomiale depistate prin amniocenteză în trimestrul II este de 8,5%, respectiv de 13,3%.în trimestru I prin biopsie de vilozitate corială.

4. Coexistenţa unor patologii materne sau a unor foactori externi cu potenţial teratogen

Este de notorietate asocierea dintre diabetul zaharat neechilibrat metabolic şi malformaţiile fetale. În egală măsură warfarina, anticonvulsivantele, citostaticele sau unele antibiotice pot interfera cu embriogeneza sau organogeneza. Anamneza va trebui să reţină şi eventuale expuneri la substanţe toxice, precum şi diferite agresiuni microbiologice.

5. Întârziere de creştere intrauterină

Frecvenţa hipotrofiilor fetale asociate cu cariotip anomal este de aproximatic 10%. În cazul în care hipotrofia este asociată cu alte malformaţii fetale diagnosticate ecografic acestă asociere o vom găsi în 26% din cazuri.