Sclerodermia este o boală a ţesutului colagen determinată de leziuni fibrotice ale arteriolelor şi capilarelor tegumentare şi ale unor viscere (tract digestiv, rinichi, plămân, cord). Boala afectează în special femeile tinere aflate la vârsta de procreere.
Influenţele bolii asupra sarcinii depind de forma evolutivă a sclerodermiei. Formele difuze ale sclerodermiei au risc obstetrical mult mai mare comparativ cu cele limitate. În formele cu afectare viscerală evoluţia gestaţiei este grevată de mai multe complicatii.
Sarcina nu pare să afecteze evoluţia sclerodermiei limitate. De obicei, manifestările cutanate se ameliorează în timpul sarcinii, dar, postpartum se poate înregistra o îngroşare suplimentară a tegumentelor.
Cele mai frecvente acuze ale gravidelor sclerodermice sunt: artralgiile, constipaţia, precum şi cele generate de boala de reflux gastroesofagian. Intensitatea fenomenului Raynaud diminuă începând din a doua jumătate a sarcinii.. Afectarea rinichiului duce la apariţia preeclampsiei. Afectarea plămânului duce la disfuncţie respiratorie de tip restrictiv, hipertensiune pulmonară şi insuficienţă cardiacă dreaptă. Tulburările ventilatorii sunt frecvent întâlnite, în special la efort. Prezenţa hipertensiunii pulmonare contraindică sarcina.
Criza renală sclerodermică apare în primii 5 ani de evoluţie a bolii, generând un risc deosebit de crescut atât pentru mamă, cât şi pentru făt. Este bine ca o pacientă cu sclerodermie să planifice o eventuală sarcină după cel puţin 5 ani de la debutul bolii (timp în care aceasta se va stabiliza, iar riscul crizei renale sclerodermice va fi redus).
În timpul sarcinii, gravidele sclerodermice vor utiliza doar medicaţie simptomatică, deoarece medicamentele utilizate în mod curent (D-penicilamina, Colchicina) sunt teratogene pentru făt. Astfel, fenomenul Raynaud beneficiază de măsuri generale, precum şi de medicaţie vasodilatatoare (nifedipina). Antiacidele sunt folosite cu succes în tratamentul bolii de reflux gastroesofagian, inhibitorii pompei de protoni (omeprazol, lansoprazol etc) fiind rezervaţi doar cazurilor cu evoluţie severă. În terapia crizei renale sclerodermice apărută în timpul sarcinii este utilizată nifedipina, inhibitorii enzimei de conversie (captopril, ramipril,enalapril etc) administrându-se doar în cazurile ameninţătoare de viaţa.
Riscurile fetale sunt reprezentate de: prematuritate, avorturi spontane, în special în formele difuze de boală, cu evoluţie îndelungată.
Dr. Craciun Marian
