Disfuncția sexuală reprezintă o patologie generată de lipsa realizării sau realizarea inadecvată a unui act sexual normal. Impactul este major asupra calității vieții individului, iar prognosticul depinde de ceea ce asteaptă el de la un act sexual și de ceea ce asteaptă partenerul. De cele mai multe ori cauzele tulburărilor sexuale sunt psihogene, însă există și cauze organice care trebuie identificate și tratate. Disfuncțiile sexaule pot fi considerate primare (atunci când nu s-a ralizat niciodată satisfacția sexuală) și secundară (atunci când a existat satisfacție sexuală în trecut).

Disfuncțiile sexuale feminine:

Disfuncțiile sexuale feminine sunt greu de investigat și explorat, iar adresabilitatea la medic pentru identificarea și tratarea acestor probleme este în continuare redusă. Mai jos voi reda o clasificare a disfuncțiilor sexuale:

  • Tulburări ale dorinţei sexuale
  • Tulburări ale excitaţiei sexuale
  • Tulburări ale orgasmului
  • Tulburări sexuale algice

Tulburări ale dorinței sexuale:

Definită ca scăderea sau absența dorinței sexuale, iar în cazuri extreme apare aversiunea sexuală.

Scăderea dorinței sexuale este reprezentată de lipsa de interes sau reducerea interesului pentru actul sexual. Se asociază cu o diminuare fanteziilor sexuale sau a numărului de acte sexuale. Posibile cauze:

  • Cauze induse – medicamente (antidepresivele, contraceptivele orale) sau intervenții chirugicale care au efect invalidant
  • Tulburări psihice. Acestea pot apare după un viol, după naștere, în premenopauză, depresii date de lipsa unui scop în viață sau situații materiale precare. De asemenea tulburările psihice pot fi rezultatul unei educații sexuale inadecvate în copilărie (principiile religioase sau morale ale părinților care se repercută asupra copilului).
  • Afectarea relațiilor interpersonale – neîncrederea în partener, și lipsa de comunicare între parteneri, neexprimarea dorințelor sau fanteziilor sexuale partenerului.
  • Erodarea vieții sexuale care apare de obicei la cuplurile monogame o dată cu trecerea timplului. În acest caz femeia se poate simți folosită de către partener ea având nevoie de mai multă afecțiune și fantezie sexuală.

Aversiunea sexuală reprezintă o fobie față de actul sexual care generează suferință proprie. Inițial apare scăderea dorinței sexuale care dacă nu este identificată și corectată, în timp poate duce la aversiune sexuală.

Tulburări ale excitației sexuale: se definește ca incapacitatea de a ajunge la o stare de excitație suficientă pentru a se putea desfășura un act sexual în condiții normale. Lipsa excitatiei duce la scăderea lubrefierii vaginale care atrage după sine un act sexual dureros sau lipsit de excitație. Cauzele pot fi cele prezentate la „Scăderea dorinței sexuale” sau pot apare în cazul în care partenerul scurtează preludiul.

Tulburări ale orgasmului: reprezintă lipsa sau întârzierea obținerii orgasmului după o stimulare sexuală adecvată. Putem vorbi de o disfuncție de orgasm primară caz în care femeia nu a mai avut orgasm sau secundară atunci când orgasmul a fost atins în trecut. Cauzele pot fi generate de teama față de actul sexual, de condițiile improprii unde se desfășoară, teama față de un partener sau în cazul în care femeia a trăit în antecedente traume psihice (viol). De cele mai multe ori lipsa orgasmului are o componentă psihogenă.

Tulburări sexuale algice: reprezintă apariția durerii sau discomfortului în timpul actului sexual.  Cauze posibile:

  • Dispareunia reprezintă apariția durerii cu ocazia unui act sexual. Ea poate avea cauze organice (infecții, inflamații, atrofii vaginale, aderențe) sau poate avea o componetă psihogenă care reprezintă un refuz al actului sexual.
  • Vaginismul reprezintă contractura involuntară și persistentă a musculaturii treimii externe a vaginului care face penetrarea dificilă și dureroasă. Ea reprezintă o reacție de apărare față de actul sexual ca urmare a unor experiențe traumatizante în antecedente sau în cazul fetelor tinere la debutul vieții sexuale. Pe lângă vaginism apare și o contractură a întregului corp, cu strângerea coapselor și nu reprezentă alceva decât o reacție de apărare față de actul sexual.
  • Durerea sexuală noncoitală reprezintă durerea apărută în cazul stimulării sexuale, fără a avea loc penetrarea. De cele mai multe ori are o componentă psihogenă.

Disfuncții sexuale masculine:

  • Ejacularea prematură (precoce)
  • Ejaculare inadecvată
  • Impotența sexuală (tulburări de erecție)
  • Priapismul
  • Ejacularea dureroasă

Ejacularea prematură (precoce) Este cea mai frecventă disfuncție sexuală masculină și reprezintă ejacularea înainte în timpul sau imediat după penetrare. Bărbatul nu poate exercita un control asupra ejacularării. În determinismul acestei tulburări sunt implicate mecanisme neurobiologice și factori psihogeni. Dintre factorii psihogeni amintesc teama de parteneră, contextul în care se desfășoară actul sexual sau atitudinea bărbatul (satisfacerea lui este cel mai important lucru).

Ejacularea inadecvată reprezintă ejacularea intavaginală întarziată sau absența acesteia indiferent de starea de excitație a acestuia. Cel mai frecvent ejacularea inadecvată este de cauză psihogenă. Cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de masturbare, dominația față de femei, educație sexuală inadecvată , atitudine negativa față de actul sexual, relațiile inadecvate cu partenera.

Impotența sexuală (tulburările de erecție) reprezintă incapacitatea bărbatului de a menține sau obține o erecție suficientă pentru un contact sexual vaginal. În acest caz dorința sexuală există, însă fluxul sangiun spre organele genitale este insuficient. Frecvența dificultăților de erecție nu este cunoscută, cazurile izolate fiind considerate normale, fiind determinate de anumite situații conjuncturale. În cazul impotenței sexuale există impotență primară (nu a avut niciodată erecție) sau secundară (a mai avut erecție). Impotența sexuală secundară este cea mai frecventă.

Cauzele impotenței:

  • Cauzele psihogene sunt cele mai frecvente cauze ale impotenței. Pot fi determinate de anxietate sentimente de vinovăție, lipsa de încerdere în sine, imaturitate sexuală, atitudine rigidă a părinților față de fiul lor, educație sexuală inadecvată homosexualitatea.
  • Medicamentele pot avea repercursiuni asupra erecției. Dintre acestea amintesc antidepresivele, stimulente nervoase (cocaina, amfetamina, alcoolul), unele antihipertensive (metil dopa- Dopegyt), antiandrogenicele (estrogenul, clomifenul)
  • Vârsta înaintată se asociază cu erecții mai puțin ferme și de durată mai redusă. Reducerea secreției de testosteron se asociază cu reducrea dorinței sexuale și a erecției.
  • Cauze organice – diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, sceroza multiplă, traumatisme ale coloanei vertebrale, ateroscleroza, obezitatea;
  •  Stil de viață – sedentarismul, fumatul;

Priapismul reprezintă o erectie prelungită și dureroasă care persistă după finalizarea actului sexual. Cauzele pot fi reprezentate de traumatismele coloanei vertebrale sau poate fi fără o cauză detectabilă.

Ejacularea dureroasă este de natură organică, iat tratând cauza de cele mai multe ori simptomatologia diminuă sau dispare.