Diagnosticul de sarcina reprezinta o responsabilitate mare din partea medicului datorita implicatiilor legale, sociale si emotionale pe care o sarcina le poate avea intr-un cuplu.

Este un diagnostic complex care porneste de la date subiective (motivele pentru care femeia se prezinta la medic) si care este completat de un examen clinic (examen cu valve si tuseu vaginal) si paraclinic (test de sarcina, examen ecografic). Diagnosticul de sarcina difera in functie de trimestrul in care gravida se adreseaza medicului

Diagnosticul de sarcina in trimestrul I (primele 12 saptamani)

 Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe un diagnostic clinic si unul paraclinic:

 Diagnosticul clinic

 Semne de presupunere-amenoree (lipsa menstruatiei)

  • tulburari digestive (greturi, varsaturi, constipatie, meteorism)
  • modificari psiho-afective (oboseala, somnolenta, irascibilitate)
  • tulburari urinare- urinare frecventa
  • modificari ale sanilor-senzatie de tensiune mamara

 Semne de probabilitate- reprezinta modificari obiective la nivelul sferei genitale pe care medicul le identifica. Cele mai importante modificari sunt la nivelul uterului si sunt reprezentate de cresterea in volum a uterului, modificari de consistenta (uterul devine mai moale, pastos) si de forma (uterul devine globulos). De asemena colul devine mai catifelat si are consistenta redusa. Modificari de sarcina pot fi observate si la nivelul mucoasei vaginale, aceasta fiind mai violacee in timpul sarcinii.

 Diagnosticul paraclinic – este singurul care certifica sarcina in primul trimestru si se bazeaza pe doua teste:

  •  examen ecografic
  1. transabdominal identifica sacul gestational intrauterin la 6-7 saptamani de amenoree, embrionul si activitatea cardiaca la 8 saptamani iar la 9 saptamani se pot decela structurile osoase ale craniului.
  2. transvaginal permite detectarea sarcinii mai devreme in jur de 5 saptamani de amenoree iar activitatea cardiaca in jur de 7-8 saptamani.
  • testarea beta-hCG (testul de sarcina) 
  1. identificat din urina sau din sangele femeii permite un diagnostic precoce de sarcina chiar la 10-12 zile dupa conceptie (beta-hCG> 50mIU/mL).
  2. pot sa dea  rezultate fals-pozitive (test pozitiv dar sarcina absenta) in caz de utilizare a unor medicamente sau in prezenta unor boli locale sau sistemice (infectii urinare, hematurie-sange in urina, lupus eritematos sistemic ).

Diagnosticul de sarcina in trimestru II (14-27 saptamani)

Diagnosticul clinic se bazeaza pe elemente certe de sarcina care pun in evidenta prezenta fatului.

  • Palparea fatului– este posibila din saptamana a 16-a; din saptamana a 24-a se pot palpa partile fetale mari(capul, membrele).
  • Ascultarea batailor cardiace fetale– cu ajutorul stetoscopului obstetrical face diagnosticul de sarcina incepand cu saptamana a 20-a.
  • Perceperea miscarilor fetale– medicul poate percepe miscarile dupa 24 saptamani de amenoree.

Medicul trebuie sa observe daca exista unele discordante intre marimea uterului si varsta anamnestica a sarcinii: un uter prea mare poate releva o sarcina gemelara, un fibrom uterin asociat sau polihidramnios(lichid amniotic excesiv), in timp ce un uter prea mic poate releva o sarcina oprita in evolutie, oligoamnios (lichid amniotic prea putin).

                  Diagnosticul sarcinii in trimestul III (28-40 saptamani)

Este un examen de mare responsabilitate deoarece de cele mai multe ori este facut cand gravida vine sa nasca. Are ca obiective stabilirea situatiei obstetricale ( obtinerea unor date exacte despre fat si mama) precum si stabilirea unui prognostic de nastere.

Cuprinde:

Anamneza: este foarte importanta si ofera date uneori esentiale pentru o conduita ulterioara; se obtin date despre pacienta precum date personale, conditiile socio-economoce in care traieste pacienta, obiceiuri nesanatoase, antecedente heredo-colaterale( boli in familie), antecedente obstetricale (sarcini anterioare, avorturi, tratamente pentru sterilitate).

Istoricul sarcinii acuale: ne intereseaza data ultimei menstruatii, data perceperii primelor miscari fetale, evolutia sarcinii, eventuale controale medicale.

Examenul clinic general: se acorda atentie inaltimii (pacientele sub 160 cm pot avea  bazin obstetrical la limita), castigului ponderal in timpul sarcinii (normal gravida castiga intre 12-15 kg); se face un examen amanuntit pe aparate si sisteme pentru decelarea unor patologiii concomitente. De mare importanta este stabilirea tensiunii arteriale a gravidei.

Examenul obstetrical: este absolut esential si pune in evidenta modificarile de sarcina ale gravidei (modificari la nivelul fetei, sanilor, abdomenului, membrelor inferioare), stabileste situatia fatului in uter ( asezare, prezentatie, pozitie);

Examenul cu valve: pune in evidenta prezenta unor scurgeri fiziologice sau ca expresie a unor infectii, sange sau lichid amniotic, prezenta unei exocervicite sau a unui cancer cervical nemanifest clinic.

Tuseul vaginal: ne da informatii cu privire la starea colului (dilatare, grad de ramolire), natura prezentatiei (fatul este cu capul sau cu pelvisul la stramtoarea superioara a bazinului), de asemenea  este util in aprecierea compatibilitatii prezentatie-bazin osos.

Prognosticul de nastere va lua in calcul fiecare dintre elementele diagnosticului. Astfel un prognostic favorabil este de asteptat la o primipara  tanara( prima nastere) la termen, cu un fat viu, in prezentatie craniana, fara semne de disproportie feto-pelvina si fara alte patologii asociate.

Dr. Craciun Marian