Terminologia utilizată pentru a defini moartea fătului este în continuare în dispută. Acest eveniment trebuie privit întotdeauna ca un eşec al asistenţei sarcinii care atrage în plus consecinţe psihologice majore asupra părinţilor şi pune medicul curant într-o situaţie foarte delicată. Aceste cazuri necesită o abordare foarte atentă, atât în privinţa stabilirii cât mai corecte a cauzei decesului (pentru corectarea unor eventuale patologii materne ce ar putea afecta şi viitoarele sarcini) cât şi pentru a ajuta cuplul să depăşească acest moment într-o manieră cât mai puţin traumatizantă.
În mod clasic, OMS recomandă din raţiuni de sistematizare statistică următoarea clasificare:
- gr. I sub 20 SS ( deces fetal precoce)
- gr. II 20-28 SS ( deces fetal intermediar)
- gr. III > 28 SS ( deces fetal tardiv)
- gr. IV vârstă de gestaţie ce nu poate fi inclusă în nici una din cele trei grupe anterioare dar care probabil depăşeşte 20 SS
Pornind de la încercarea de a separa avorturile spontane la vârstă gestaţională mică de cazurile de deces fetal, OMS şi Colegiul American de Obstetrică şi Ginecologie au propus ulterior rezervarea termenului de deces fetal doar pentru decesele apărute în uter la feţii ce cântăresc peste 500 g sau când apar după 22 SS .
Incidenţa variază semnificativ în funcţie de ţară. Astfel, în SUA aceasta este de aproximativ 6,5/1000 de naşteri.
Cauze materne pentru decesul fetal – vârsta prea mică sau prea avansată a mamei, statutul marital ( este mai frecvent la mamele necăsătorite), marea multiparitate. Afecţiuni sistemice ale mamei: HTA esenţială, afecţiuni metabolice decompensate (DZ mai frecvent, afecţiuni materne cauzatoare de septicemie cu hipotensiune).
Cauze fetale (15-30%)
- malformaţii structurale / cromozomiale
- infecţii virale / bacteriene
- hemoliza mediată autoimun
- accidente ale cordonului ombilical
Pacentare şi anexiale (cordon ombilical) (10-20%)
- insuficienţă placentară cronică asociind hipoxie:
- abruptio placentae
- placenta praevia
- sindrom transfuzor-transfuzat
- hemoragie fetalo-maternă
Neelucidat ( >25% → 50% !!)
Diagnosticul de deces fetal este cel mai frecvent suspectat în situaţiile în care mama observă lipsa mişcărilor fetale. Examenul clinic completat de ecografie înlătură orice dubiu legat de evolutivitatea sarcinii. Conduita terapeutică cuprinde 2 etape deosebit de importante: evaluarea mamei şi a fătului, respectiv naşterea fătului. Analizele necesare în aceste situaţii sunt structurate pe direcţia afecţiunilor cel mai des întâlnite. Cu cât evaluarea este mai riguroasă cu atât şansa unui diagnostic corect creşte.
1) În momentul constatării decesului intrauterin se vor efectua:
- anamneza amplă
- ecografie: – evaluează eventualele malformaţii fetale, evaluează volumul lichidului amniotic
- amniocenteză: – investigaţii citogenetice
- culturi din lichidul amniotic (CMV, bacterii aerobe / anaerobe)
- examen sanvin complet:
- atenţie suplimentară: – glicemie à jeun
- trombocite, fibrinogen
- probe hepatice
- probe renale
- serologie – Citomegalovirus
- Toxoplasma
- Parvovirus
- VDRL
- test Kleihauer
- test Coombs indirect
- anticorpi anticardiolipinici şi lupus anticoagulant
În egală măsură o contribuţie foarte importantă în afirmarea cauzei decesului o poate avea examinarea şi autopsia fătului. În acest sens este de dorit ca naşterea să aibă loc cât mai repede iar fătul să fie evaluat cât mai prompt, pentru a evita fenomenele de macerare care vor limita mult acurateţea examinării.
2) Imediat după naştere
- examinarea externă a fătului de către neonatolog / anatomopatolog (descrierea
- fătului – malformaţii, culoarea pielii, grad de macerare)
- examinare detaliată macroscopică a placentei şi a cordonului ombilical
- cariotipizare (dacă nu a fost efectuată antepartum)
- culturi faringiene / din sângele fetal / din produs obţinut prin pucţia cordului
3) Explorări suplimentare în cazul în care nu se găseşte nici o cauză evidentă:
- test de toleranţă la glucoză
- test pentru detectarea trombofiliei (8-12 săptămâni post partum)
Din cauza contextului emoţional în care se desfăşoară naşterea, şansa omiterii unor elemente importante fetale sau anexiale este suficient de mare pentru a impune obligativitatea unui algoritm de evaluare (care să urmărească parametrii descrişi anterior). Terminarea sarcinii cât mai repede este justificată nu doar de plusul de acurateţe diagnostică al unei evaluări cât mai apropiate de momentul decesului fetal ci şi de scurtarea presiunii emoţionale induse de prezenţa fătului mort. În schimb riscul de a se dezvolta o coagulopatie pe fondul fenomenelor de macerare din teritoriul fetal sunt considerate în prezent nesemnificative, cel puţin pentru primele 3 săptămâni după moartea fătului. În mod spontan, naşterea / avortul se declanşează spontan în primele 2-3 săptămâni în peste 90% din cazuri. Totuşi, pornind de la argumentele prezentate anterior, varianta activă de tratament este preferată expectativei. Pentru sarcini sub 15 săptămâni dilatarea şi chiuretajul repreznită soluţia de referinţă.(chiar dacă nu aparţin conform definiţiei iniţiale categoriei de deces fetal). Pentru toate celelalte cazuri se preferă inducţia travaliului. Aceasta este cu atât mai dificilă cu cât sarcina este mai departe de termen. Relativ frecvent acest mod de inducţie a asociat fenomene secundare de tipul greţurilor şi vărsăturilor.
Buna ziua. Am avut o sarcina întreruptă la 23saptamani si 5zile(avort terapeutic), pt malformații ale SNC(Dandy Walker,agenezie totală corp calos). Am semnat pt incinerare. Când am mers pt controlul de după prima menstruație(6sapt),medicul a zis ca se va face necropsie. Este posibilitatea sa se facă așa târziu?
Nu stiu ce sa va raspund in acesta situatie. Se face necropsie si apoi se incinereaza. Ati inteles bine se va face? Poate s-a facut si se asteapta raportul.
Bună ziua! Îmi puteţi spune, vă rog, în ce situaţie ce recomandă / este obligatorie efectuarea necropsiei unui produs de concepţie oprit din evoluţie la 23 de săptămâni? Vă mulţumesc
In toate situatiile se recomanda si se efectueaza o autopsie in astfel de cazuri (este important sa se caute o cauza chiar daca de multe ori nu se gaseste nimic in vederea unor viitoare sarcini si legat de starea de sanatate a mamei).
Multumesc pentru raspuns. Am facut interventia marti. Am primit tratament cu Doxiciclina 2/zi 5 zile si Arthrotec 3/zi 3 zile. Persista un usor discomfort abdominal si sangerarea in cantitate variabila (uneori mai putin, alteori mai mult). As vrea sa va intreb cat timp poate persista sangerarea dupa interventie si daca in cazul in care persista ar trebui prelungit tratamentul antibiotic.
Nu trebuie prelungit tratamentul antibiotic si sangerarea de obicei se opreste intr-o saptamana.
Mulțumesc mult!
Cu placere.
Mulțumesc pentru răspuns!
Cu placere.
Buna seara,
Am 34 de ani si pe 31 ianuarie am primit confirmarea primei sarcini. Pe langa acidul folic pe care il luam deja mi s-a recomdat si Arefam 200mg 1/zi oral deoarece la ecografie s-a observat prezenta unui hematon. La controlul din 7 februarie hematomul se redusese la jumatate iar sarcina avea 6 saptamani si 2 zile, bataile cardiace erau prezente. Urmatorul control il aveam programat pentru 28 februarie. Azi noapte am mers la control in garda din cauza unor dureri in abdomenul inferior, fara sangerare. Dupa evaluare mi s-a spus ca sarcina s-a oprit in evolutie la 7 saptamani si 4 zile si ca este preferabil sa astept eliminarea ei naturala fiindca in cazul interventiei exista risc de sangerare si perforare uterina. Sa revin la spital daca sangerez abundent, am febra peste 38.3 sau dureri pelvico-abdominale. In cursul zilei am reusit sa vorbesc cu dr care a urmarit sarcina pentru a-i cere parerea, m-a certat cand a auzit asa ceva si m-a programat maine pentru evaluare si interventie. Citesc si pe site-ul dumneavoastra ca interventia ar fi preferata. De ce aceste recomadari atat de diferite totusi? Ar trebui sa iau Arefam si in aceasta seara? Exista o posibilitate ca evaluarea facuta la spital sa fie eronata? (dr care m-a vazut era medic rezident si a pus pe fisa de evaluare atat parafa ei cat si pe cea a medicului specialist pe care insa nu l-am intalnit)
La 7 saptamani sunt sanse sa fie eliminata spontan (destul de rar). De cele mai multe ori se elimina incomplet si in acesta situatie in functie de care resturi sunt se da un tratament medicamentos sau se practica un chiuretaj aspirativ. Puteti face linistita chiuretajul sansele de complicatii sunt destul de reduse (sunt multe unele severe dar se intampla foarte rar). Daca sangerati tare oricum nu aveti ce face si tot un chiuretaj este solutia asa ca mai bine il faceti programat.
Buna seara! Am avut o nastere normala la 40 de saptamani in noiembrie 2018 dupa care in august 2019 am decis sa mai avem un copil, am rămas însărcinată dar la sfârșitul lunii noiembrie am pierdut sarcina, cauza necunoscută, in martie 2020 am mai incercat odata dar , la fel , am pierdut din nou la sfârșitul lunii aprilie, acum incercam din septembrie din nou alta sarcina, imi întârzie menstruatia cateva zile,cam la 2 zile de intarziere fac test de sarcina care iese pozitiv cu a doua linie mai ștearsă iar dupa inca 2 zile incep sa sangerez, dar diferit fata de menstruatie primele 2 zile e roz dupa care e maro si rosu. Oare exista ceva care sa ma ajute sa duc o sarcina pana la capăt Si sa nu o mai pierd in primele saptamani?
Trebuie sa faceti niste analize mai amanuntite, fiindca -sar putea sa se fi schimbat ceva in starea dumneavostra de sanatate.