Listerioza reprezintă o afecţiune cauzată de infecţia cu Listeria monocytogenes, bacil gram-pozitiv, cu evoluţie benignă la adult dar cu impact negativ asupra fătului dacă boala survine în timpul sarcinii. Listeria monocytogenes se găseşte pe sol, plante, apă, de unde contaminarea se face pe cale digestivă sau mai rar aerogenă. În general germenele nu produce infecţii la adult, aceştia fiind purtători sănătoşi ai Listeriei monocytogenes. La imunodeprimaţi (copii, bătrâni, gravide, transplantaţi, tratamente cu imunosupresoare) poate produce infecţii severe, principalele organe afectate fiind ficatul, sistemul nervos central şi placenta (la gravide).

Frecvenţă: se consideră că 2-5% dintre gravide sunt purtătoare de Listeria monocytogenes.

Manifestări clinice la gravide:
În majoritatea cazurilor listerioza la gravide are manifestări nespecifice:

  • tulburări gastro-intestinale
  • stări febrile cu aspect „pseudogripal”
  • cistite
  • pielonefrite.

Rar pot să apară meningite sau septicemii.

Se consideră că orice sindrom febril la o gravidă, fără o cauză evidentă, trebuie suspicionat ca fiind produs de Listeria monocytogenes.

Riscuri fetale

Infectarea produsului de concepţie se poate produce:

  • transplacentar
  • transmembranar
  • intranatal din secreţiile vaginale
  • postnatal (rar) prin contactul cu persoanele infectate

Cel mai frecvent infecţia se produce hematogen transplacentar, gravidele prezentând bacteriemie tradusă clinic prin frisoane şi febră.
Consecinţele fetale sunt reprezentate de:

  • avort, cu un risc de 4% în trimestrul I şi 23% în trimestrul II
  • hipotrofie fetală şi naştere prematură (54%), dacă infecţia survine tardiv
  • suferinţă fetală intrapartum – 36% (31)
  • listerioza neonatală când infecţia se produce antepartum.

Există 2 tipuri de manifestare a listeriozei neonatale:

  • forma precoce (granulomatoza septică infantilă) cu debut în primele 4 zile de viaţă şi mortalitate crescută (75%). Starea nou-născutului este profund alterată, cu prezenţa stării septice, pneumonie, conjunctivită, hepato-splenomegalie, sindrom hemoragipar
  • forma tardivă cu debut după ziua 7-a de viaţă şi mortalitate 25-30%. Clinic se manifestă ca o meningită acută purulentă. Copii care supravieţuiesc prezintă un risc crescut de sechelaritate neuro-psihică.

Diagnostic

În cazul listeriozei manifestările clinice sunt puţin sugestive pentru diagnostic. De aceea este necesar diagnosticul de laborator care se bazează pe izolarea din culturi a Listeriei monocytogenes. Recoltările se fac din sânge, LCR, spută exudat faringian, secreţie vaginală. Se vor efectua prelevări multiple şi de la nou născuţii suspectaţi de infecţie. Diagnosticul serologic are o importanţă redusă în cazul listeriozei.

Tratament

În scopul evitării complicaţiilor materne şi fetale grave se recomandă administrarea de Ampicilină 6 gr/zi în toate stările febrile de etiologie neprecizată la gravide. În cazul certificării bacteriologice a listeriozei se recomandă internarea gravidei şi tratament antibiotic. Tratamentul antibiotic va ţine cont că Listeria monocytogenes este rezistentă la cefalosporine, iar celelalte antibiotice din grupul beta-lactamicelor sunt doar bacteriostatice. Schemele de tratament recomandate sunt:
Tratamentul gravidei:

  • fără atingere meningiană: Ampicilină sau Amoxicilină 6-12 gr/zi i.v. + gentamicină 2 mg/kg/zi timp de 10-15 zile
  • cu atingere meningiană: Ampicilină sau Amoxicilină 200 mg/kg//zi i.v. + gentamicină 3 mg/kg/zi timp de 15 zile

2. Tratamentul nou-născutului: Ampicilină sau Amoxicilină 200-300 mg/kg/zi i.v. + gentamicină 3 mg/kg/zi timp de 2-3 săptămâni