Până în ultimele decenii, femeile cu boli de colagen-vasculare erau sfătuite să evite o eventuală sarcină, riscurile materno-fetale fiind considerate a fi extrem de ridicate. Datorită noii abordări terapeutice, care realizează un mai bun control al acestor afecţiuni, precum şi monitorizării complexe materno-fetale, în prezent, sarcina este permisă şi la această grupă de paciente. Dar aceste sarcini sunt considerate a avea un risc deosebit de crescut. Pentru obţinerea unor rezultate favorabile, este necesară îndeplinirea unor condiţii:

  • afecţiunea reumatologică să fie în remisiune de minim 6 luni,
  • dozele de imunosupresoare care menţin remisiunea să fie minime
  • să nu existe insuficienţe majore de organ.

Fertilitatea pacientelor cu boli de colagen-vasculare poate fi influenţată atât de afecţiunea propriu-zisă, cât şi de medicaţia administrată. Astfel, boala activă, dozele mari de corticoizi, ciclofosfamida, boala renală cronică avansată în lupusul eritematos sistemic (LES) şi vasculitele sistemice pot duce la scăderea fertilităţii. Riscul insuficienţei ovariene secundare terapiei cu ciclofosfamidă este dependent de calea de administrare, vârsta femeii la începerea terapiei şi doza cumulativă a medicamentului. Vârsta pacientelor mai mică de 26 ani se asociază cu un risc mai redus de insuficienţă ovariană prematură comparativ cu cele peste această vârstă.

Sindromul antifosfolipidic se asociază cu avorturi recurente, precum şi cu tromboze ale vaselor ovariene. Inducerea ovulaţiei şi fertilizarea in vitro la femeile cu LES, respectiv sindrom antifosfolipidic determină creşterea riscului materno-fetal (pusee evolutive severe în lupus, episoade trombotice recurente în sindromul antrifosfolipidic).

Celelalte afecţiuni inflamatorii reumatismale poliartrită reumatoidă, sclerodermie, polimiozită/dermatomiozită nu au impact direct asupra fertilităţii.

Deoarece succesul sarcinii depinde şi de gradul de activitate a bolii în momentul concepţiei, se recomandă temporizarea sarcinii până la instalarea şi menţinerea remisiunii timp de minim 6 luni, optim 12 luni (în special în LES şi vasculitele sistemice). Mijloacele mecanice şi progesteronul determină o contracepţie eficientă, lipsită de riscuri. Estrogenii pot determina pusee evolutive în LES, respectiv fenomene trombotice, fiind contraindicaţi. Medicaţia contraceptivă combinată (progesteron cu doze reduse de estrogeni) se utilizează fără restricţii doar în cazul formelor uşoare de LES, fără risc tromboembolic. Dispozitivele intrauterine sunt contraindicate, datorită riscului crescut de infecţii. 

Dr. Craciun Marian