Femeile de toate vârstele pot fi afectate de tulburări hormonale atât în timpul vieții reproductive cât şi în menopauză. Astfel o femeie activă sexual poate manifesta infertilitate (imposibilitatea de a obţine o sarcină apărută= boala abortivă), sterilitate (imposibilitatea fecundării), dismenoree (menstruaţii dureroase), sindrom premenstrual, anxietate etc. La femeile aflate în menopauză sau în pre-monopauză pot apărea simptome precum: bufeuri de căldură, insomii, tulburări metabolice etc. Toate aceste manifestări au substrat hormonal care în funcţie de situaţie se poate corecta sau nu. 

Câteva date generale despre anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin

Axul hipotalamo-hipofizo-ovarian este o existenţă fiziologică care, la femei, permite realizarea unei activităţi clinice la nivelul ovarului. Altfel spus, secreţia de hormoni sexuali feminini este sub acţiunea reglatoare hipotalamo – hipofizară. 
Hipotalamusul este o regiune a creierului care are dublu rol, de control al secreţiilor hormonale hipofizare şi de control al sistemului nervos vegetativ. 
Hipofiza este o glandă micuţă ( glanda pituitară), aflată în creier, în strânsă legătură cu hipotalamusul. 
Aparatul genital feminin este format din ovar ( ca organ principal ) şi calea genitală formată din: trompe uterine, uter, vagin, col uterin şi vulvă. Ovarul reprezintă glanda producătoare de celule sexuale şi secretantă de hormoni şi fiecare femeie are o pereche de astfel de organe. Funcţiile sexuale feminine constau în formarea şi dezvoltarea ovulelor în ovar, eliberarea ovulului capabil de a fi fecundat, capacitatea de păstrare şi creştere a oului format după fecundare, fixarea oului în mucoasa uterină şi asigurarea dezvoltării intrauterine. Orice disfuncţie în una din aceste etape necesită într-o primă fază dozarea de hormoni. De asemenea este indicată dozarea înaintea folosirii de anticoncepţionale, în cazul tulburărilor de ciclu menstrual şi la instalarea menopauzei. 

     Ciclul menstrual este considerat intervalul de timp de la debutul menstruaţiei (prima zi de menstruaţie este prima zi a ciclului menstrual) până la ziua premergătoare următoarei mentruatii. Ciclul variază între 21 şi 40 de zile şi are în medie o durată de 28 de zile. Astfel este considerat un ciclu numit normal. Ciclul menstrual are două faze principale: faza foliculară şi faza luteală, între care se produce ovulaţia ( se înregistrează pick-ul ovulator). În faza foliculară au loc transformările hormonale care pregătesc organismul pentru ovulaţie. Această fază are o lungime care variază între 13 şi 18 zile. Ovulaţia reprezintă încheierea fazei foliculare şi debutul fazei luteale în care practic are loc pregătirea uterului pentru primirea unui eventual ovul fecundat. Denumirea fazei luteale vine de la corpul luteal ( sau corpul galben ) care are cel mai important rol în această fază. Dacă ovulul nu e fecundat, corpul galben se distruge după circa 14 zile ceea ce duce la scăderea secreţiei de progesteron şi deci la începerea unui nou ciclu menstrual. 
    Concentraţia hormonilor sus menţionaţi variază funcţie de diferitele momente ale ciclului. Se recomanda astfel recoltarea lor după următoarea schemă: 

  • în faza foliculară (între ziua a 2 a şi a 7 a a ciclului) : Estradiol, FSH, LH, Prolactina 
  • la ovulaţie (calculată în funcţie de lungimea ciclului, că având loc cu 14 zile înainte de următorul ciclu) : Estradiol, FSH şi LH 
  • în faza luteală (ziua 21 pentru un ciclu de 28 de zile, dar mai corect a 7 a zi după ovulaţie) : Progesteron 

Dozările hormonilor gonadotropi: (sunt secretaţi de către glanda hipofiză şi au rolul de a stimula producţia hormonală la nivelul ovarelor)

FSH – hormon foliculostimulant:

  • faza foliculară (primele două săptămâni ale ciclului ovarian): 2-8 mUI/ml
  • momentul ovulaţiei: 15-30 mUI/ml
  • faza luteală (în a doua jumătate a ciclului): 2-8 mUI/ml

FSH creşte: insuficiență ovariană primară, menopauză, administrare de clomifen

       scade: insuficientă hipotalomo-hipofizară, administarea de estrogeni naturali sau sintetici

LH – hormon luteinizant

  • faza foliculară: 2-15 mUI/ml
  • momentul ovulaţiei: 20-100 mUI/ml
  • faza luteală: 2-20 mUI/ml

LH creşte: insuficiență ovariană, menopauză

     scade:  insuficința gonadică hipotalamo-hipofizară.

Gonadotrofinele urinare– reflectă activitatea globală a hipofizei.

Valorile cresc exagerat în seminom şi corioepiteliom, o creştere moderată se întâlneşte în insuficienţa ovariană şi în menopauză iar în insuficienţa hipotalamo-hipofizară valorile sunt scăzute.

Hormonul gonadotrop corionic- HCG

Dozarea hormonului este utilă în diagnosticul şi monitorizaea sarcinii, în special pentru diagnosticul sarcinii extrauterine când se dozează fracţiunea –beta. Într-o sarcină normală valoarea se dublează la fiecare 24-48 ore pe când într-o sarcină extrauterină creşterile se fac mai lent.

Dozărilor hormonilor steroizi din sânge. (sunt produşi de către ovare)                

Estradiolul plasmatic– fracţiunea cea mai activă a estrogenilor:

  • faza foliculară: 30-90 pg/ml
  • faza preovulatorie (ziua 11-16): 160-350 pg/ml
  • faza ovulaţiei: 200-600 pg/ml
  • faza luteală: 80-230 pg/ml

Valorile cresc: sarcina, tumori secretante, obezitate, hepatopatii cronice, administrarea de estrogeni.

Valorile scad: sarcina oprită în evoluţie, insuficientă hipotalomo-hipofizară sau în insuficienţa ovariană primară.

Progesteronul plasmatic

Valori normale:

  • faza foliculară: 1 ng/ml
  • faza luteală:5-20 ng/ml

Progesteronul creşte în sarcină sau în luteom şi scade în ciclurile anovulatorii prin absenţa corpului galben.

Testosteronul plasmatic

  • în faza foliculară: 20-80 ng/dl
  • în faza luteală: 5-20 ng/dl

Valorile crescute ale testosteronului plasmatic indică o tumoră ovariană sau  de glandă suprarenală, o hipetricoză sau un bloc enzimatic.

17-hidroxiprogesteronul plasmatic

  • Faza foliculară: 15-70 ng/dl
  • Faza luteală: 35-240 ng/dl

Prolactina. Principala funcţie a prolactinei este iniţierea lactaţiei la femeile care au născut, dar ea are multe alte roluri, menţionând în contextul care ne interesează, implicarea ei în scăderea nivelului unor hormoni ceea ce face că o treime din cazurile de infertilitate (în lipsa menstruaţiei) să i se datoreze. 

Testele dinamice– aduc informaţii  doar asupra unui anumit moment  al ciclului, dozările dinamice studiază răspunsul unei glande după administrarea unei substanţe, după o anumită terapie. Testele dinamice explorează axa hipotalomo-hipofizară sau gonadele, determinările fiind în mod obişnuit plasmatice.

Testul la gonadoliberină LH-H (GnRH)

Se utilizează pentru studierea amenoreelor cu nivel normal sau scăzut de gonadotrofină pentru a decela cauzele funcţionale şi organice. Testul constă în administrarea a 100 mg de GnRH intravenos şi dozarea FSH şi LH la 0,30,45,60, şi 90 minute. Ca răspuns la administrarea de GnRH hipofiza eliberează gonadotrofinele FSH şi LH. În mod normal nivelul FSH-ului creşte de 1-2 ori în timp ce nivelul LH creşte de 4-6 ori, ceea ce confirmă o bună funcţionare hipofizară. Un rezultat negativ pledează pentru o patologie  hipofizară funcţională sau organică.

Testul la clomiphene

Constă în administrarea a 100 mg de clomiphene pe zi, între a 5-a și  a 9-a zi a ciclului, răspunsul apreciindu-se prin curba termică:

  • Răspunsul de tip 1- absenţa decalajului termic şi al menstruaţiei
  • Răspunsul de tip 2- absenţa decalajului şi prezenţa menstruaţiei
  • Răspunsul de tip 3- decalaj termic şi prezenața menstruaţiei

Un test pozitiv al testului indică o funcţionare normală a axului hipotalamo-hipofizo-ovarian, în timp ce un rezultat negaiv nu permite determinarea, localizării nivelului la care a intervenit tulburarea. Din acest considerent este necesară asocierea cu testul la GnRH.

Testul la progesteron

Constă în administrarea a 20 mg a unui progestativ (medroxiprogesteron) timp de 10 zile şi se aşteaptă menstruaţia la 2-3 zile de la oprirea tratamentului. Dacă există o impregnare estrogenică prealabilă, apare menstruaţia, testul fiind pozitiv.

Testul la tireoliberină (TRH)

Explorează prolactina şi constă în administrarea  iv a 250 micrograme de TRH pentru a depista hiperprolactinemiile potenţiale. În mod normal, nivelul de bază al prolactinei creşte de 3-4 ori. Testul este indicat în explorarea unei sterilităţi  ovariene sau a unei disovulații, când nivelul de bază al prolactinei este la limită şi poate fi asociat, eventual cu testul la GnRH.

Testul de supresie L-DOPA

Creşte secreția de PIF (Prolactin Inhibiting Factor) conducând la diminuarea secreţiei de prolactină. Testul constă în administarea per os a 500 mg Levo-Dopa şi dozarea prolactinei la 10-20-30-60-120-180 minute. Răspunsul este pozitiv în hiperprolactinemiile netumorale cu scăderea valorilor de bază cu peste 70% şi este negativ în adenomul hipofizar hipersecretant de prolactină. 

Dr. Craciun Marian