Rubeola reprezintă una dintre primele boli virale studiate în ceea ce priveşte efectele malformative asupra fătului. Importanţa ei este în scădere datorită introducerii vaccinării obligatorii.

Frecvenţă. 

           În ţările cu vaccinare obligatorie incidenţa rubeolei congenitale este în scădere fiind estimată la 0,45/100.000 de naşteri în 1990 şi de 0,1/100.000 în 1999 (10).
În ţările fără vaccinare obligatorie 15-20% din femeile tinere nu sunt imunizate pentru boală. Infecţia rubeolică în copilărie conferă imunitate pentru tot restul vieţii.
La gravidă boala se manifestă prin febră, erupţie cutanată, microadenopatie şi are întotdeauna o evoluţie favorabilă.

Consecinţele asupra sarcinii şi fătului

 Infecţia rubeolică în timpul sarcinii poate avea mai multe consecinţe:

1. Frecvenţă mai crescută a:

  • avortului spontan
  • naşterii premature

2. Efect malformativ: depinde de săptămâna de sarcină în care s-a produs infecţia, afectând organele
găsite în formare în acea perioadă:

  • în primele 11 săptămâni riscul malformativ este 100%
  • în săptămânile 12-16 risc malformativ 35%
  • în săptămânile 17-40 risc malformativ 0.

Cele mai frecvente malformaţii sunt:

  • oculare: microftalmie, glaucom, cataractă, iridociclită
  • auditive: surditate
  • cardiovasculare: parsistenţa canalului arterial, stenoză de arteră pulmonară, defect de sept ventricular, coarctaţie de aortă
  • neuropsihice: microcefale, encefalită, meningită, panencefalită cronică progresivă
  • renale

3. Rubeola congenitală evolutivă.
Este o infecţie cronică a nou-născutului cu evoluţie de până la 6 luni, timp în care sugarul este contagios. Manifestările acestei forme sunt:

  • retard al creşterii intrauterine, microftalmie, micrognaţie, microcefalie
  • leziuni pluriviscerale: hepatomegalie (50% din cazri), splenomegalie (25%), adenopatii, meningită, pneumonie interstiţială
  • purpură trombocitopenică, anemie hemolitică, leucopenie

Prognosticul este prost: 30% decedează, restul rămânând cu diverse sechele neuropsihice.

Diagnostic

           Confirmarea bolii se poate face clinic, prin prezenţa semnelor la gravidă, dar certitudinea este dată de dozările serologice. O importanţă majoră o reprezintă dozarea anticorpilor antirubeolici tip IgM (de fază acută). În cazul dozării anticorpilor tip IgG (de fază cronică) este importantă creşterea în evoluţie de 4 ori a titrului la un interval de 2 săptămâni. Izolarea virusului în culturi este puţin utilizată. În cazul infecţiilor din trimestrul II se recomandă recoltarea de sânge fetal prin amniocenteză şi dozarea ARN-ului viral.

Conduită

           În cazul infecţiei în primele 11 săptămâni de sarcină se recomandă avortul terapeutic. După această perioadă gravida va fi informată asupra riscurilor şi va lua decizia întreruperii cursului sarcinii.

Profilaxie.

Cea mai bună metodă este reprezentată de vaccinarea de rutină (dar nu şi în timpul sarcinii). În cazul contactului gravidei cu un bolnav de rubeolă se recomandă administrarea de imunglobulină umană specifică  în primele 72 de ore.