Menopauza artificială

         Reprezintă întreruperea permanentă a funcției ovariene ca urmare a îndepărtării chirurgicale a ovarelor (cu sau fără histerctomie) sau a radioterapiei, efectuate la o vârstă la care ovarele sunt funcționale.

            În prezent, menopauza artificială este indusă ca tratament în cazul endometriozei, al cancerului ovarian, de corp și col uterin și mai rar al cancerului de sân, în care se poate realiza castrarea profilactică.

            Pierderea de masă osoasă este mai accentuată în menopauza indusă chirurgical, cu atât mai mult cu cât pacienta este mai tânără.

 Tratamentul menopauzei

            Are ca obiectiv ameliorarea calității vieții și creșterea duratei medii de viață a femeii, fiind indicat tuturor femeilor cu menopauză precoce (naturală sau artificială) care nu au contraindicații pentru estrogenoterapie.

Include:

  • Măsuri igieno-dietetice:

– alimentație sănătoasă, echilibrată nutritiv și caloric;

– evitarea consumului de toxice;

– efort fizic moderat regulat;

– respectarea orelor de odihnă;

– evitarea stresului;

– balneoterapie;

– psihoterapie.

  • Tratamentul simptomatic:
  • al bufeurilor– tratamentul cu estrogeni; alternative de tratament: progesteronul în doze mari, plasturii cu clonidină, alcaloizii de ergot, SSRI (inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei);
  • al osteoporozei- hormoni estrogeni, modulatori selectivi ai receptorilor hormonilor estrogeni, bisfosfonați, ranelat de stronțiu, calcitonină, hormon paratiroidian, calciu și vitamina D;
  • al atrofiei genitale – estrogeni sub formă de creme cu aplicații locale sau inele vaginale cu eliberare prelungită; este necesară protecția progesteronică după 12 zile de utilizare; lubrifianții vaginali non-hormonali pot fi de asemenea utilizați pentru mentinerea unei vieți sexuale active;
  • al tulburărilor neurovegetative– antidepresive, tranchilizante, SSRI, benzodiazepine, anxiolitice, etc.
  • Tratamentul hormonal

Terapia hormonală de substituție (THS) în menopauză reprezintă singurul tratament al carenței estrogenice caracteristice aceste perioade.

Principiile tratamentului:

  • ! Respectarea contraindicațiilor estrogenoterapiei:
  • Absolute: cancer de sân, cancer de endometru, cancer ovarian, sarcină, sângerări uterine de cauză neprecizată, boli hepatice cronice active, insuficiență renală cronică, hipertensiune arterială malignă, accident vascular cerebral, tomboză venoasă profundă, proteze valvulare, tulburări ale coagulării sângelui, prolactinom, lupus eritematis sistemic, porfirie.
  • Relative: hiperplazia de endometru, endometrioza, litiaza biliară, boli hepatice cronice, boli convulsivante, imobilizări prelungite, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat sever, antecedente familiale de cancer mamar, endometrial, ovarian, factori de risc pentru tromebembolism- fumatul.
  • În cazul intervențiilor chirurgicale programate, THS se întrerupe cu 4-6 săptămâni înainte, iar în cazul intervențiilor de urgență, tratamentul se întrerupe imediat și se instituie heparinoterapia profilactică (în vederea prevenirii accidentelor trombo-embolice).
  • În scopul respectării acestor contraindicații este necesară efectuarea anamnezei și a examenului obiectiv complet de către medicul specialist, în special consult ginecologic, cu examen Babeș-Papanicolau și palparea sânilor, mamografie (repetată la 2 ani în cursul tratamentului, în absența semnelor de alarmă), coagulogramă, bilanț de hemostază (în caz de antecedente tromboembolice) și gluco-lipidic (glicemie, colesterol total, trigliceride, HDL-colesterol, LDL- colesterol).
  • Nu există limită de vârstă pentru inițerea tratamentului, dar acesta trebuie instaurat numai după confirmarea menopauzei (biologic- concentrații scăzute ale estradiolului asociate cu valori ridicate ale gonadotropinelor- FSH, LH și clinic- instalarea amenoreei definitive).
  • Se începe cu doze mici de estrogeni care ulterior se pot scădea sau crește progresiv până la obținerea efectului terapeutic; se administrează doza minimă de estrogeni cu care se poate realiza controlul simptomatologiei.
  • Durata tratamentului este de maxim 5 ani.

Efecte secundare ale THS includ- senzație de tensiune la nivelul sânilor, crampe musculare, cefalee, grețuri, dureri cu caracter dismenoreic, acnee, tulburări de libido, depresie.

Terapia hormonală de substituție în perimenopauză

Ca urmare a hiperestrogeniei relative din această perioadă, apare hiperplazia endometrială ce poate duce la metroragii (sângerări). Astfel, principalul obiectiv terapeutic îl constituie refacerea echilibrului dintre estrogeni și progesteron. Se pot utiliza:

  • Progesteronul natural – este tratamentul de primă intenție, în absența factorilor de risc mamari (durere la nivelul sânilor, antecedente de noduli) sau endometriali (antecedente de hiperplazie de endometru sau fibrom uterin); se poate administra sub formă de tablete (Duphaston 10 mg sau Utrogestan 100 mg- 1 tabletă/zi per os din ziua 16 până în ziua 25 a ciclului menstrual) sau fiole (Progesteron 10 mg 1 fiolă/zi intramuscular, ziua 16-25).
  • Progesteronul retard – 1 fiolă de 125 mg intramuscular în ziua 18 a ciclului menstrual.
  • Progestative de sinteză – se pot administra în prezența factorilor de risc mamari sau endometriali și au acțiune mai puternică decât progesteronul natural; preparate: Medroxiprogesteron 10 mg/tabletă, Linestrenol 5 mg/tb, Orgametril 5 mg/tb- 2-4 tablete/zi per os între zilele 16-25 ale ciclului menstrual, sau între zilele 4-25 ale ciclului menstrual (în cazul unei simptomatologii mai severe) pe durata a 3-4 cicluri.

Terapia hormonală de substituție în postmenopauză

            Include substituția estrogenică – izolată (în cazul femeilor histerectomizate) și în asociere cu progesteron dacă femeia nu este histerectomizată, pentru prevenirea hiperplaziei și a cancerului de endometru (minimum 10 zile de progesteron/lună).

            Preparatele estrogenice sunt disponibile sub următoarele forme de administrare:

  • Pe cale orală – anticoncepționale orale cu conținut estrogenic și progesteronic la femeia nehisterectomizată; prezintă avantajul unui dozaj controlabil, dar recunosc și o serie de efecte secundare datorate traversării ficatulu i- creșterea riscului de ateromatoză (depunere de plăci de grăsime în pereții vaselor de sânge), tromboză (formarea de cheaguri de sânge ce pot migra la nivel pulmonar sau cerebral), hipertensiune arterială; de asemenea, în urma administrării pot apărea grețuri și dureri la nivelul sânilor.
  • Pe cale transdermică- plasturi (Climara, Estraderm)- se aplică săptămânal, de fiecare dată într-o zonă diferită (este indicată evitarea sânilor); prezintă mai puține efecte adverse în comparație cu estrogenii administrați pe cale orală; gelurile cu estrogeni (Oestrogel)- au acțiune similară plasturilor, dar administrarea este zilnică.
  • Implanturile subcutanate (Rissele) se asociază cu riscul hiperplaziei de endometru ca urmare a expunerii prelungite.
  • Creme cu estrogeni cu aplicare locală vaginală- eficiență ridicată în vaginitele atrofice.
  • Pe cale intranazală (Aerodiol)- avantajul unei absorbții rapide.

Scheme terapeutice:

           THS combinată secvențială (Cyclopremela, Cycloproginova, Femoston 2/10):

           Constă în administrarea de estrogeni din ziua1 până în ziua 25 în asociere cu  progesteron din ziua 14 până în ziua 25 a unui ciclu de 28 zile. Sub acest tratament, pacienta va prezenta sângerare lunară de deprivare hormonală.

           Se administrează în primele 12 luni de amenoree.

           THS combinată continuă (Premella, Kliogest, Angeliq, Klimodien, Femoston conti):

           Constă în asocierea unui estrogen cu un progesteron în doză fixă pe o perioadă de 28 zile, avantajul fiind instalarea amenoreei după 6-12 luni de tratament. Dezavantajul acestui mod de administrare îl reprezintă apariția sângerărilor uterine minore în primele 6 luni de tratament, ceea ce poate ridica suspiciunea unei leziuni organice.

  După 12 luni de amenoree, se poate face trecerea de la THS secvențială la cea continuă sau se poate începe direct cu cea continuă la femeile peste 55 ani.

Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM)

Tamoxifen, Raloxifen (Evista 60 mg)- sunt substanțe nehormonale care se leagă de receptorii estrogenici și pot fi utilizate ca terapie alternativă la tratamentul de substituție hormonală.

Avantaje: scad riscul de cancer mamar și fractură vertebrală (prevenția și tratamentul osteoporozei de postmenopauză- Raloxifenul)  și ameliorează profilul lipidic.

Dezavantaje: agravează bufeurile, atrofia vaginală, cresc riscul accidentelor trombo-embolice și al cancerului de endometru- Tamoxifenul.

Fitoestrogenii

Reprezintă compuși derivați din plante, care datorită asemănării structurale cu estradiolul, au capacitatea de a se lega la nivelul receptorilor estrogenici, generând astfel efecte estrogenice și/sau antiestrogenice. Au o acțiune de aproximativ 500 ori mai slabă în comparație cu estradiolul.

Reduc riscul apariției cancerului mamar și al bolilor cardiovasculare, rolul nutrițional al acestor substanțe in reglarea nivelulului de colesterol, precum și cel de menținere la un nivel normal a densității osoase in postmenopauză, fiind în studiu. Estrogenii pe bază de soia prezintă avantajul ameliorării bufeurilor, fiind necesară administrarea unor doze mari (de la 50 mg izoflavone din soia/zi până la 80-100 mg/zi).

Preparatele din plante

Klimaktoplant, Klimadynon – nu conțin hormoni sau fitoestrogeni și nu prezintă contraindicații, efecte adverse sau interacțiuni cu alte medicamente. Au ca efect ameliorarea simptomelor legate de carența estrogenică și se administrează pe perioade de 3 luni – în prima lună 2 comprimate de 3 ori pe zi și ulterior 2 comprimate de 2 ori pe zi.

Dr. Ioan Andreia