Mod de acţiune:

  • Inhibă sinteza prostaglandinelor, reducând cantitatea de enzime necesară pentru sinteză
  • Are proprietăţi antiinflamatorii, antipiretice şi analgezice
  • Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic

Indicaţii:

Contraindicaţii:

  • Hipersensibilitate la ketoprofen, la AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), la acidul acetilsalicilic sau excipienţi)
  • Sarcină în trimestrele II şi III; copii sub 15 ani
  • Antecedente de astm bronşic (produs de administrarea de ketoprofen sau de alte substanţe cu acţiune similară, ca alte antiinflamatoare nesteroidiene)
  • Hemoragie gastro-intestinală, cerebro-vasculară sau orice hemoragie activă
  • Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal, sindrom dispeptic cronic
  • Insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă
  • Insuficienţă cardiacă severă, necontrolată
  • Extern – în plăgi infectate, eczeme, arsuri

Mod de prezentare:

  • Capsule: 100 mg
  • Capsule cu eliberare prelungită: 200 mg
  • Comprimate: 100 mg
  • Comprimate retard: 150 mg, 200 mg
  • Supozitoare: 100 mg
  • Gel: 2,5%
  • Pulbere liofilizată pentru soluţie injectabilă: 100 mg
  • Soluţie injectabilă: 100 mg/2ml; 160 mg/2ml

Mod de administrare:

Oral, iv, im

  • Oral: doza uzuală este de 50-100 mg de 3 ori/zi; doza uzuală pentru preparatele cu eliberare prelungită este de 150 mg de 2 ori/zi; în asociere cu comprimatele filmate pot fi utilizate şi supozitoarele, astfel: comprimatul se administrează dimineaţa şi supozitorul seara; intramuscular: 100 mg de 1-2 ori/zi, maxim 300 mg; perfuzabil intravenos: Ketoprofen injectabil trebuie administrat doar în spital; soluţia trebuie administrată într-un interval de 1/2 până la 1 oră, pentru maxim 48 ore; doza zilnică maximă de Ketoprofen este de 300 mg în 24 de ore; dacă este necesar, Ketoprofen injectabil poate fi combinat cu Ketoprofen capsule/comprimate, supozitoare sau cremă/gel; medicul va decide ce doză este necesară şi cât timp va dura tratamentul injectabil; dacă aveţi impresia că tratamentul este prea puternic sau prea slab, anunţaţi medicul sau farmacistul;
  • Extern: gelul se aplică pe piele de 1-2 ori/zi, masând uşor; spray-ul se pulverizează de 3-4 ori/zi şi se masează uşor
  • Doza zilnică poate fi crescută la 300 mg Ketoprofen sau scăzută la 100 mg în funcţie de tipul bolii sau starea clinică; comprimatele trebuie administrate în timpul mesei

Efecte adverse:

Sistem nervos central: ameţeli, letargie, fatigabilitate, tremor, confuzie, insomnie, anxietate, depresie, cefalee

Cardiovasculare: tahicardie, edeme periferice, palpitaţii, aritmii, hiper/hipo tensiune arterială, insuficiență cardiacă congestivă; vasodilataţie

Respiratorii: acutizarea astmului, bronhospasm, dispnee

ORL: tinitus, hipoacuzie

Oculare: conjunctivită, durere, sângerări retiniene, modificări de pigmentaţie

Gastro-intestinale: greaţă şi vărsături, anorexie, diaree, icter, hepatită, constipaţie, flatulențe, crampe, xerostomie, ulcer peptic, hemoragii gastro-intestinale

Genito-urinare: nefrotoxicitate: disurie, hematurie, oligurie, azotemie; nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, insuficienţă renală; meno-metroragii

Hematologice: discrazii sangvine; trombocitopenie, anemie, leucopenie

Dermatologice: rash, prurit, purpură, transpiraţii, uritcarie, eritem

Sistemice: anafialxie, edem Quincke

Precauţii:

  • Sarcina trimestrul I, lactaţia
  • Copii, vârstnici
  • Afecţiuni hemoragice, gastrointestinale, cardiace
  • Hipersensibilitate la alte antiinflamatoare
  • Prudență în antecedente de ulcer gastric sau duodenal, sângerări gastrointestinale; insuficiență hepatică; insuficiență renală; poate masca semnele şi simptomele unei infecţii acute; gelul nu se administrează pe zone cu plăgi sau leziuni cutanate, mucoase şi ochi; expunerea la soare sau ultraviolete; interacţiuni medicamentoase cu diuretice, warfarina sau litiu
  • Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi la reacţii alergice decât populaţia generală  când fac tratament cu acid acetilsalicilic şi/sau cu AINS; administrarea acestor medicamente poate produce o criză de astm bronşic sau bronhospasm, mai ales la pacienţii alergici la AINS sau acid acetilsalicilic
  • Riscul de hemoragie gastro-intestinală sau de ulcer/perforaţii există şi poate să apară în orice moment în cursul tratamentului, fără semne premonitorii sau antecedente; riscul relativ creşte o dată cu vârsta, scăderea rezistenţei organismului, scăderea ponderală, la pacienţii cu disfuncţii plachetare sau care fac tratament anticoagulant sau antiplachetar concomitent; dacă apar sângerări gastro-intestinale sau ulcer, tratamentul trebuie întrerupt imediat
  • Ketoprofenul trebuie administrat cu precauţie, după o atentă examinare medicală, după evaluarea raportului risc/beneficiu şi sub strictă monitorizare la pacienţii cu antecedente digestive (ulcer, colită ulceroasă, boală Crohn, hernie hiatală) sau istoric de tulburări hematologice şi de coagulare
  • Când se prescrie acest medicament, trebuie să se ia în considerare cazurile de infertilitate secundară anovulatorie datorită neruperii foliculului de Graaf (reversibilă după întreruperea tratamentului), descrise la paciente aflate sub tratament pe termen lung cu anumiţi inhibitori de sinteză a prostaglandinelor
  • Ca şi alte AINS, poate masca semnele de progresie ale unei infecţii
  • Pacienţii cu antecedente de reacţii de fotosensibilitate sau de fototoxicitate trebuie monitorizaţi cu atenţie
  • În cazul tratamentelor pe termen lung se recomandă monitorizarea formulei sanguine şi a funcţiilor renală şi hepatică
  • Dacă apar tulburări de vedere, tratamentul trebuie înterupt
  • Se recomandă precauţie la pacienţii cu tulburări de coagulare;  Ketoprofenul poate influenţa agregarea trombocitară şi prelungi timpul de coagulare; Ketoprofenul inhibă reversibil coagularea
  • Ketoprofenul trebuie întrerupt înainte de operaţiile chirurgicale majore
  • Ketoprofenul trebuie utilizat cu precauţie la alcoolici şi fumători
  • Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la lactoză, deficit de lactaza sau malabsorbţie glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze produsul

Interacţiuni ale medicaţiei:

  • Accentuează hipoglicemia: insulina, sulfonilureice
  • Toxicitate crescută: ciclosporina, litiu, metotrexat, fenitoina, alcool
  • Risc crescut de hemoragie: cefamandol, cefoperazona, cefotetan, clopidogrel, eptifibatide, plicamicina, trombolitice, ticlopidina, tirofibran, acid valproic, warfarina
  • Cresc nivelele de ketoprofen: aspirină, probenecid
  • Scade efectul: diureticelor, antihipertensivelor
  • Cresc efectele adverse gastrointestinale: aspirină, corticosteroizii, AINS, alcool
  • Toxicitate hematologică: radioterapia

Observaţii pentru pacient:

  • Efectele adverse digestive pot fi diminuate cu antiacide, lapte sau alimente
  • Utilizaţi cu precauţie, poate produce ameţeală sau letargie
  • Evitaţi consumul de alcool
  • Anunţaţi lipsa apariţiei răspunsului dorit
  • Nu administraţi produse ce conţin aspirină decât dacă sunt prescrise
  • Anunţaţi apariţia simptomelor precum rashul, cefaleea, scaune negre, tulburări de vedere, hemoragii sau leziuni neobişnuite, gingivoragii
  • Anunţaţi orice semne şi simptome de disfuncţie hepatică precum oboseala, durere în cadranul abdominal drept superior, coloraţia galbenă a tegumentelor sau ochilor
  • Sarcina şi alăptarea: Malformaţii: primul trimestru: studiile efectuate la animale nu au evidenţiat nici un fel de efecte teratogene; în absenţa efectelor teratogene la animal, nu sunt de aşteptat efecte malformative la om; pe baza datelor actuale, substanţele responsabile de malformaţii la om s-au dovedit a fi teratogene la animale, în studii bine conduse, la două specii; la om nu au fost raportate malformaţii specifice legate de administrarea în primul trimestru de sarcină; totuşi, sunt necesare studii epidemiologice suplimentare pentru a confirma absenţa oricărui risc
  • Toxicitate fetală şi neonatală: trimestrul al doilea şi al treilea: această toxicitate implică toate medicamentele din clasa inhibitorilor sintezei de prostaglandine; administrarea acestora în cursul trimestrului 2 şi 3 de sarcină expune la:
  1. afectarea funcţiei renale: in utero: poate fi observată după 12 săptămâni de amenoree (apariţia diurezei fetale): oligoamnios (în general reversibil după întreruperea tratamentului) sau chiar deficit de lichid amniotic, mai ales după expunere prelungită; la naştere: insuficienţă renală (reversibilă sau nu) poate persista, mai ales după expunere tardivă şi prelungită (cu risc de hiperkaliemie severă, tardiv instalată)
  2. risc de afectare cardiopulmonară: închidere parţială sau totală a canalului arterial in utero; aceasta poate să apară din luna a 5-a şi poate determina insuficienţă cardiacă dreaptă fetală sau neonatală sau chiar moarte fetală
  3. in utero; administrarea medicamentului în timpul travaliului creşte riscul închiderii canalului (puţin reversibilă); acest efect este prezent chiar şi după o administrare ocazională
  4. risc de prelungire a timpului de sângerare la mamă şi copil
  • În consecinţă:
  1. până la 12 săptămâni de amenoree, se va administra numai dacă este strict necesar;
  2. între 12 şi 14 săptămâni de amenoree (între debutul diurezei fetale şi 5 luni complete): tratamentul pe termen scurt va fi prescris numai dacă este strict necesar; tratamentul pe termen lung este  nerecomandat;
  3. după 24 săptămâni de amenoree (5 luni complete): orice administrare ocazională este contraindicată; orice administrare accidentală după 24 de săptămâni de amenoree (5 luni complete) impune monitorizare renală şi cardiacă fetală şi/sau neonatală, în funcţie de durata expunerii
  • AINS se excretă în laptele matern, deci, ca o măsură de precauţie, trebuie evitată administrarea acestora femeilor care alăptează
  • Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor, vertijului, somnolenţei, convulsiilor sau a tulburărilor vizuale; se recomandă să nu se conducă vehicule şi să nu se folosească utilaje dacă apar astfel de simptome
  • Supradozaj: la adulţi, principalele semne de supradozaj sunt cefaleea, ameţelile, somnolenţa, greaţa, vărsăturile, hematemeza, melena, diareea, durerile abdominale, pierderea conştienţei, depresie respiratorie, convulsii, insuficienţă renală; pacientul trebuie transferat imediat într-o unitate specializată unde se va institui tratament simptomatic
  • Medicamente precum Ketoprofen se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a infarctului miocardic sau a accidentului vascular cerebral; riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată; nu depăşiţi doza şi durata recomandate; dacă aveţi probleme cardiace, accident vascular cerebral în antecedente sau consideraţi că aţi putea fi în situaţie de risc din cauza acestor afecţiuni (de ex, dacă aveţi hipertensiune arterială, diabet zaharat, valori crescute ale colesterolului sau sunteţi fumător) trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul
  • Dacă uitaţi să luaţi o doză: luaţi-o imediat ce vă amintiţi, cu excepţia cazului în care este deja momentul pentru următoarea doză; în acest caz, luaţi doza obişnuită la momentul potrivit; nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului sau farmacistului
  • Fertilitatea: Ketoprofen poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care vor să rămână gravide; adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice alt medicament