HIV (Human Immunodeficiency Virus) este un virus ARN din familia retroviridae, cu tropism pentru celulele sistemului imunitar (limfocitele T CD4 helper cu predilecţie) şi care este capabil să transcrie ARN-ul viral în ADN „proviral” (prin intermediul reverstranscriptazei), acesta din urmă fiind integrat în genomul limfocitelor T CD4 infectate. Reînceperea multiplicării virale va distruge limfocitele T CD4 cu efecte nefavorabile asupra imunităţii. Prăbuşirea sistemului imunitar şi marea variabilitate genetică a HIV fac ca tratamentul să nu fie cu eficienţă maximă şi au împiedicat până în prezent punerea la punct a unui vaccin eficient.

Incidenţă
Procentul gravidelor HIV pozitive variază mult între diferitele zone ale globului şi de asemenea între diversele pături sociale. Incidenţa în rândul gravidelor este estimată între 30-40% în Africa de SE şi 0,03- 0,3% în SUA. În România incidenţa este necunoscută.

Influenţa sarcinii asupra infecţiei cu HIV
Deşi clasic se consideră că bolile infecţioase se agravează în timpul sarcinii, nu există dovezi concludente că infecţia cu HIV ar avea o evoluţie mai accelerată la gravide comparativ cu femeile negravide. Evoluţii grave în timpul gravidităţii s-au înregistrat doar la cazurile la care limfocitele T CD4 au fost sub 300/mm3.

Influenţa infecţiei cu HIV asupra sarcinii şi fătului
Infecţia cu HIV creşte riscul pentru naştere prematură, retard al creşterii intrauterine, mortalitate peripartum. Nu s-au dovedit efecte malformative ale HIV. Principalul risc al infecţiei cu HIV este reprezentat de posibilitatea transmiterii verticale a infecţiei la produsul de concepţie.

Căile de transmitere sunt reprezentate de:

  • Calea transplacentară – cu un risc de 25-30%; transferul viral este posibil în orice perioadă a sarcinii
  • Peripartum – din secreţiile genitale şi sânge, cu un risc de 50-60%
  • Postpartum – prin laptele matern, cu un risc de 25-30%.

Factorii de risc ai transmiterii infecţiei sunt reprezentaţi de:
1. Factori materni:

  • încărcarea virală maternă crescută;
  • concentraţie scăzută a limfocitelor T CD4 şi CD8;
  • stadiile avansate ale infecţiei cu HIV;
  • nivele serice scăzute ale vitaminei E.

2. Factori obstetricali:

  • ruperea precoce a membranelor asociată cu travalii prelungite;
  • manevre obstetricale invazive;
  • hemoragiile din timpul naşterii;
  • naşterea vaginală; naşterea prin operaţie cezariană scade riscul transmiterii infecţiei.

Creşterea nivelurilor α-fetoproteinei şi a β-hCG se corelează cu formele evolutive ale infecţiei cu HIV 

Formele de manifestare ale infecţiei neonatale
1. Forma rapid evolutivă – apare în 20% din cazuri şi are un debut precoce după naştere. Evoluţia este gravă, cu deces în primele 18 luni de viaţă.
2. Forma lent progresivă – apare în 80% din cazuri şi are un debut mai tardiv. Evoluţia bolii este asemănătoare cu a adultului, cu apariţia SIDA în 2-10 ani.

Conduită. Tratament
În cazul diagnosticării infecţiei în primele săptămâni de sarcină gravidei i se va recomanda avortul terapeutic. Pe parcursul sarcinii se recomandă tratament specific antiviral. S-a dovedit că cel mai bun efect îl are Zidovudina (AZT – Retrovir), aceasta scăzând riscul de transmitere materno-fetală a infecţiei. Tratamentul antiretroviral este obligatoriu pe perioada sarcinii şi a lăuziei, dar s-au înregistrat efecte malformative (5,7% malformaţii majore şi 30% malformaţii minore) după preparatele ativirale.

În ceea ce priveşte modalitatea de naştere s-a dovedit că operaţia cezariană scade riscul de infecţie al nou-născutului. Anestezia regională nu este contraindicată în sarcină.
Alăptarea este contraindicată. Tratamentul antiviral specific nu împiedică excreţia HIV în lapte. În ceea ce priveşte măsurile de profilaxie, acestea sunt cele general acceptate pentru infecţia cu HIV.