Infecţia gonococică sau gonoreea este o boală cu transmitere sexuală cauzată de Neisseria gonorrhoeae, un dilpococ gram negativ. Contaminarea se face de regulă pe cale sexuală şi mai rar indirect. La naştere prin trecerea fătului prin filiera genitală maternă contaminată, produce infecţia gonococică a nou-născutului. Din acest motiv imediat după naştere, profilactic se administrează în sacul conjunctival al nou-născutului nitrat de argint. Gonococul produce infecţia gonococică atât la femeie cat şi la barbat. Perioada de incubaţie variază între 2-15 zile.

Simptomatologie:

Simptomatologia acută: este rară şi se manifestă prin disurie, polakiurie şi dispareunie. Consultul ginecologic este dificil.

Simptomatologia cronică: Debutul este insidios, afectează tractul urogenital inferior, respectă vaginul. La exprimarea uretrei se exteriorizează puroi. Infecţia gonococică afectează endocolul rezultând o endocervicită, colul fiind edemaţiat, eritematos exteriorizându-se o scurgere purulentă, gălbuie, abundentă care poate contamina vaginul, vulva, perineul, regiunea anală, şi glandele lui Bratholin. De asemenea infecţia poate ascensiona spre cavitatea uterină, iar prin intermediul acesteia în micul bazin. În această situaţie uterul este marit de volum, sensibil la palpare. Pacienta poate acuza cefalalgii, subfebrilităţi, fatigabilitate, schimabrea caracterului ciclului menstrual. În afectarea tubară, care este de obicei bilaterală, apare sensibilitate la tuseul vaginal în lojele anexiale. Dacă infecţia progresează mai mult apare pelviperitonita care se manifestă prin semne de iritaţie peritoneală, greţuri vărsături, stare septică evoluţia procesului fiind spre o peritonită generalizată.

Infecţia gonococică extragenitală: Infecţia gonococică extragenitală se poate produce prin contaminare directă sau prin diseminare hematogenă.

  • infecţia gonococică neonatală: afectează de obicei conjunctivele bilateral, căile respiratorii şi rectul, simptomatologia debutând la 2-3 zile după naştere
  • infecţia gonococică ano-genitală: de regulă este asimptomatică, iar în cazurile simptomatice se manifestă prin scurgeri muco-purulente, tenesme şi prurit anal
  • infecţia faringiană: se manifestă ca o faringită, cu disfagie şi congestie

Diagnostic: Se face prin prelevarea de secreţii de la nivel cervical, anal, uretral, faringian şi colorarea acestora cu albastru de metilen. Cultura pe medii selective ne arată şi sensibilitatea gonococului la antibiotice.

Complicaţii:

  • peritonită localizată sau generalizată
  • diseminare hematogenă
  • septicemie
  • conjunctivită gonococică
  • dermită gonococică

Tratament: Pentru a fi eficient tratamentul trebuie să vizeze ambii parteneri, iar contactul sexual este interzis pe durata tratamentului. În cazul infecţiilor gonococice complicate se va administra antibioterapie intramuscular sau intravenos în funcţie de calea de administrare a antibioticului administrat. Eficienţa tratamentului este evaluată la 7-10 zile de la terminarea tratamentului, prin efectuarea unui examen din secreţia uretrală, cervicală, bucală sau faringiană. În cazul infecţiei gonococice la gravide se va ţine cont în alegerea antibioticului de contraindicaţiile acestuia în timpul sarcinii (vezi „Medicamente permise şi interzise în sarcină„).

  • cefalosporine: Ceftriaxona 250mg doză unică, Cefiximie 400mg doză unică
  • chinolone: Ciprofoloxacina 500mg doză unică, Ofloxacină 400mg doză unică
  • Penicilină 1600000 U.I. pe zi timp de 7 zile
  • Rifampicină 900mg în doză unică (6 comprimate a câte 150mg comprimatul)
  • Ceftriaxonă 1g/zi intamuscular sau intravenos, timp de 7 zile
  • Kanamicină 2g intramuscular doză unică (în caz de rezistenţă)
  • Tetraciclină 1,5g/zi timp de 5-7 zile

De asemenea tratamentul poate fi ajustat în funcţie de antibiogramă în cazurile de infecţie gonocociă complicată sau rezistentă la tratamentpenis gonoree     

         Secreţie uretrală purulentă

   col gonoree

      Col uterin (aspect în infecţia gonococică)