Este o formă de cancer cu punct de plecare în mucoasa funcțională a uterului (endometru) și reprezintă creșterea rapidă și necontrolată a celulelor endometriale. Reprezintă aproximativ 2-5% din totalitatea tumorilor maligne, incidența sa fiind în ascensiune. Cancerul endometrial apare de obicei la femei ce au depășit vârsta de 50 de ani (am întâlnit pacientă de 26 ani si 11 luni cu diagnostic anatomopatologic de cancer endometrial).  Din fericire, este curabil (vindecabil) dacă e detectat într-o fază precoce, când cancerul e limitat la uter. Majoritatea femeilor cu cancer endometrial sunt diagnosticate într-o fază incipientă și până la 93% din acestea sunt declarate vindecate la 5 ani după tratament.

Etiologie:

  • Vârsta – apare în medie cu 10 ani mai târziu decât cancerul de col. În 80% din cazuri apare după menopauză, este un cancer al femeii în vârstă. Vârsta medie este de 57 ani, apare foarte rar înainte de 40 ani.
  • Factorul ereditar – se pare că neoplasmul de corp uterin se dezvoltă pe un teren particular în care obezitatea, diabetul zaharat, și hipertensiunea arterială se observă frecvent. 
  • Factorul alimentar – se pare ca în zonele unde alimentația este bogată în proteine și lipide frecvența este mai crescută.
  • Absența sarcinilor anterioare – sterilitatea este un factor favorizant ,sarcina apărând ca un frenator al dezvoltării cancerului de endometru.
  • Hiperestrogenia Există mai multe argumente care incriminează rolul estogenilor în geneza cancerului endouterin: cancerul endometrial se asociază frecvent cu tumorile ovariene estrogene secretante (10-15% din cazuri), cu fibromul uterin (în 20% din cazuri), apare rar la femeile castrate. De asemenea apare cu frecvență crescută la pacientele cu cancer de sân tratate cu Tamoxifen sau la pacientele cu substitutie hormonală nebalansată de progesteron. 

Secvența transformării mucoasei endometriale într-un cancer de corp uterin este urmatoarea: hiperplazie simplă->hiperplazie glandulo-chistică->hiperplazie adenomatoasă (+atipică)->carcinom in situ-> carcinom invaziv.

Diagnosticul clinic și paraclinic al cancerului de corp uterin

Examenul clinic poate aduce elemente importante în diagnostic prin decelarea factorilor de risc (menopauză, obezitate, HTA, DZ, sterilitate, tulburări de ovulație, hemoragii uterine, tratamente cu estrogeni, menopauză tardivă). Principalul simptom este metroragia (sângerarea vaginală) care este minimă, izolată, repetată. Alte simptome sunt leucoreea sau hidroreea (scurgere apoasă) de obicei fetidă și apar ca și durerea în stadii avansate. Examenul cu valve evidențiază un col uterin curat, fără leziuni sângerande ceea ce atrage atenția spre o leziune uterină. Până la 20% dintre femeile care prezintă sângerări anormale după menopauză sunt pasibile să dezvolte cancer. Sângerarile anormale la femeile ce au depășit vârsta de 35 de ani și nu au intrat încă la menopauză, pot fi de asemenea simptome ale cancerului endometrial, deși aceasta apare mai puțin frecvent. În cazuri rare, o scurgere vaginală inexplicabilă poate fi un simptom precoce al cancerului.

Simptome ce anunță un cancer endometrial mai avansat includ:

  • urinare dificilă și dureroasă

  • dureri în zona pelvină

  • un nodul pelvin

  • scăderea în greutate.

Investigații

Majoritatea cazurilor de cancer endometrial sunt diagnosticate într-un stadiu precoce, atunci când femeile solicită o consultație datorită sângerărilor post-menopauză. Dacă se suspectează cancerul endometrial, medicul va face un istoric medical și un examen fizic, inclusiv un examen al regiunii pelvine și un test Papanicolau.

O biopsie endometrială e necesară pentru a confirma diagnosticul de cancer endometrial. Se ia pentru biopsiere un fragment mic de țesut endometrial (țesutul care căptușește uterul) și se examinează la microscop.
Uneori sunt necesare teste adiționale:

  • ecografia pelvină transvaginală, care folosește ultrasunetele pentru a crea o imagine a uterului; această imagine poate ajuta la determinarea grosimii endometrului, care poate fi un indicator al cancerului endometrial la femeile după menopauză; ecografia poate să determine de asemenea dacă s-a extins și la miometru (muschiul uterin).
  • histeroscopia, care permite medicului să vizualizeze interiorul uterului și să obțină un fragment de țesut endometrial
  • dilatarea și chiuretajul, efectuat pentru a obține un fragment de tesut din interiorul uterului (dilatarea și chiuretajul sunt efectuate uneori simultan cu o histeroscopie).

Teste care sa determine stadiul cancerului endometrial includ:

  • biopsia și examenul pelvin: acestea ajută medicul să determine tipul cancerului
  • hemograma: aceasta este efectuată pentru a identifica o eventuală anemie sau alte valori anormale ale testelor sanguine
  • testul identificării antigenului canceros CA-125: semnalează cancerul care a metastazat (s-a împrăștiat)
  • cistoscopia, pentru a vizualiza interiorul vezicii urinare și al uretrei pentru a determina dacă a invadat și sistemul urinar
  • proctoscopia sau sigmoidoscopia, pentru a vizualiza partea inferioară a intestinului gros (colonului) pentru a vedea dacă a invadat intestinul gros
  • pielografia intravenoasă pentru a evalua funcția renală 
  • radiografia toracică, pentru a evalua dacă există metastaze pulmonare din cervix.

Tratament – Generalități
Cancerul endometrial detectat în stadii incipiente poate fi vindecat prin tratament și urmarire atentă.
Opțiunile de tratament pot include una sau mai multe din următoarele:

  • histerectomie cu ovarectomie și salpingectomie bilaterală, pentru a îndepărta uterul, ovarele, trompele uterine și uneori ganglionii limfatici
  • limfadenectomie, pentru a îndepărta ganglionii limfatici
  • radioterapie, pentru a ucide celulele canceroase
  • terapie hormonală cu progesteron, pentru a bloca creșterea tumorii
  • chimioterapie, pentru a ucide celulele canceroase (folosită doar în studii clinice limitate). 

Tratament în funcție de stadiul bolii

Stadiul I

Stadiul I este curabil cu histerectomie cu ovarectomie și salpingectomie bilaterală. Dacă pacienta e înaintea menopauzei și cancerul e într-un stadiu incipient, se poate face terapie cu progesteron fără histerectomie, păstrând fertilitatea în acest mod. Totuși eficiența terapiei hormonale nu este cunoscută în totalitate, astfel încât nu e recunoscută ca fiind tratamentul standard pentru cancerul din stadiul I. Dacă se alege acest tip de terapie, specialistul poate recomanda o histerectomie după ce pacienta a facut copii. Când cancerul a invadat miometrul (muschiul uterin), histerectomia poate fi urmată de radioterapie.

Stadiul II

Stadiul II este tratat cu histerectomie radicală, care îndepărtează uterul, cervixul uterin, trompele uterine, ganglionii limfatici pelvini și radioterapie înainte sau după intervenție (terapie adjuvantă). Când cancerul e descoperit și în țesutul conjunctiv al cervixului, radioterapia poate fi repetată după intervenția chirurgicală. Radioterapia poate fi folosită și dacă nu se poate interveni chirurgical, dar rata de curabilitate e mai mică.

Stadiul III

Stadiul III este tratat cu histerectomie și cu radioterapie. Uneori, cancerul care s-a răspândit la peretele pelvin nu poate fi îndepărtat în timpul operației chirurgicale, caz în care doar radioterapia poate fi folosită. În cazurile rare în care radioterapia nu e recomandată, se poate folosi terapia cu hormoni progestativi. Femeile cu cancer endometrial stadiul III pot fi candidate pentru studiile clinice pentru descoperirea altor tratamente.

Stadiul IV

Stadiul IV este tratat cu radioterapie dacă împrăștierea cancerului (metastazele) sunt limitate la zona pelvină. Dacă acestă a metastazat și la distanță, terapia cu progesteron poate fi folosită. Și chimioterapia mai poate fi folosită pentru tratamentul cancerului endometrial stadiul IV.

Femeile care au facut histerectomie sau radioterapie pentru tratamentul cancerului endometrial nu mai pot avea copii.
Măsurile de tratament ambulator pot ajuta la suportarea efectelor secundare ale tratamentului propriu-zis. Grețurile și vărsăturile pot fi atenuate cu medicamente prescrise de medicul curant.
Femeile diagnosticate cu cancer endometrial pot trece printr-o largă varietate de emoții ca reacție la acest diagnostic. Majoritatea resimt o stare de negare, furie și durere. Nu există un mod "normal" sau "corect" de a reacționa la diagnosticul de cancer. Se pot face totuși anumiți pași care să ajute pacienta să-și controleze reacțiile emoționale la aflarea veștii ca are cancer endometrial. Unele femei găsesc ca discuția cu familia și prietenii este reconfortantă, în timp ce altele au nevoie să petreacă timp singure, pentru a-și întelege sentimentele privitoare la maladie.
Dacă emoțiile interferă cu abilitatea pacientei de a lua decizii despre starea de sănătate și de a-și duce viața mai departe, este important ca aceasta să discute cu medicul curant. Centrul de tratament pentru cancer poate să ofere pacientelor servicii de consiliere. Discuțiile cu alte femei care au avut sentimente similare la aflarea diagnosticului pot ajuta pacienta să accepte și să-și înfrunte boala.